Așa cum sugerează titlul, Take Care e o mărturie a teoriei conform căreia arta de calitate necesită timp. După debutul său de studio Thank Me Later, un album care chiar și lui Drake i s-a părut făcut în grabă, el l-a angajat pe savantul muzical Noah „40” Shebib pentru a reveni la sound-ul distinctiv al orașului Toronto, pe care îl creaseră chiar ei, un echilibru perfect de rap și R&B care definise mixtape-ul So Far Gone, atât de apreciat în 2009.
Și a funcționat. Chiar dacă avea doar douăzeci și ceva de ani, copilul-actor devenit rapper și-a definit identitatea. În loc să emane o imagine fabricată a ceea ce ar „trebui” să fie un rapper, Drake e complet el însuși pe piese precum „Marvins Room”, un hit cunoscut în toată lumea drept emblema apelului telefonic la beție.
Pe „Headlines”, unul dintre cele mai remarcabile momente pop de pe Take Care, artistul recunoaște că a fost motivat de unele dintre reacțiile primite la Thank Me Later: „I had someone tell me I fell off/Ooh, I needed that”. Tocmai această sinceritate i-a permis lui Drake să-și folosească stilul de rap cântat pentru a atinge omniprezența culturală, aducând cu sine o undă de hip-hop comercial îmbrăcat în vulnerabilitate.
